Sindromul de tunel carpian: tot ce trebuie să știi

Sindromul de tunel carpian este o afecțiune frecventă care afectează mâna, cauzând amorțeală, furnicături şi durere. Este rezultatul comprimării nervului median în tunelul carpian – un spațiu îngust din încheietura mâinii, delimitat de oasele carpiene și ligamentul transversal al carpului.

Anatomie şi fiziologie

Tunelul carpian este un canal îngust și rigid situat la nivelul încheieturii mâinii, creat de oasele carpiene şi de ligamentul transvers al carpului, care acoperă partea superioară a canalului. Acest tunel are rol esenţial în protejarea structurilor care trec prin el, permițând totodată mişcarea normală a mâinii și degetelor. Prin tunelul carpian trec, în principal, nervul median şi tendoanele flexorilor.

Nervul median este responsabil pentru transmiterea senzațiilor de atingere, durere și temperatură din degetele mare, arătător, mijlociu şi jumătate din degetul inelar. De asemenea, nervul controlează anumiți muşchi mici ai mâinii, care sunt importanți pentru prinderea fină și dexteritate.

Tendoanele flexorilor permit îndoirea degetelor și facilitarea mişcărilor precise ale mâinii, esențiale pentru activități precum scrisul, tastatul sau prinderea obiectelor.

Orice factor care determină creşterea presiunii în tunel – fie prin inflamarea tendoanelor, acumularea de lichid, traumatisme sau modificări anatomice – poate comprima nervul median. Această compresie afectează funcția normală a nervului și poate genera amorțeală, furnicături, durere sau slăbiciune la nivelul mâinii.

De aceea, menținerea sănătății tunelului carpian şi evitarea suprasolicitării repetate a mâinii sunt esențiale pentru prevenirea sindromului de tunel carpian.

Cauze

Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median este comprimat. Factorii de risc includ:

• Mişcări repetitive ale mâinii și încheieturii (scris, tastat, lucru manual).
• Traumatisme sau fracturi la nivelul încheieturii.
• Afecțiuni medicale: diabet, hipotiroidism, artrită reumatoidă.
• Sarcina – retenția de lichide poate crește presiunea în tunel.
• Predispoziție anatomică – un tunel carpian mai îngust poate favoriza apariția sindromului.

Simptome

Sindromul de tunel carpian se manifestă printr-o serie de semne caracteristice, care pot varia ca intensitate și frecvență în funcție de stadiul afecțiunii. Cele mai frecvente simptome includ:

Amorțeală și furnicături: senzațiile de „ace și degete amorțite” apar de obicei la nivelul degetelor mare, arătător, mijlociu şi jumătate din inelar. Aceste senzații pot fi intermitente la început, devenind treptat mai persistente pe măsură ce presiunea asupra nervului median crește.

Durere la nivelul încheieturii și mâinii: durerea poate fi localizată în palmă sau poate radia pe antebraț și până la umăr. Adesea, aceasta este agravată de mișcările repetitive sau de menținerea unei poziții fixe a mâinii.

Slăbiciune a mâinii: pacienții pot observa dificultăți în prinderea obiectelor, scăparea accidentală a acestora sau dificultate în efectuarea activităților fine, cum ar fi scrisul sau butonarea hainelor.

Simptome nocturne şi dimineața: amorțeala și furnicăturile sunt adesea mai intense pe timpul nopții sau dimineața, deoarece în timpul somnului încheietura poate fi menținută într-o poziție care agravează compresia nervului. Aceasta poate determina trezirea frecventă din somn și nevoia de a „scutura” mâna pentru a ameliora senzația de disconfort.

Pe măsură ce afecțiunea progresează, simptomele pot deveni constante, iar nervul median afectat poate duce la atrofie a muşchilor palmari, reducând semnificativ dexteritatea și forța mâinii. Este importantă recunoașterea timpurie a simptomelor pentru a interveni prompt și a preveni complicațiile pe termen lung.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de sindrom de tunel carpian începe, în mod obișnuit, cu o evaluare clinică amănunțită. Medicul va examina mâna și încheietura pacientului, testând sensibilitatea fiecărui deget, forța de prindere și reflexele, pentru a identifica zonele afectate și gradul de slăbiciune musculară. De asemenea, istoricul medical și activitățile zilnice sunt evaluate pentru a detecta posibili factori de risc, cum ar fi mişcările repetitive sau afecțiunile asociate (diabet, hipotiroidism, artrită reumatoidă).

Pentru confirmarea compresiei nervului median, se folosesc teste specifice:

• Testul Tinel presupune bătăi uşoare cu degetul sau cu ciocanul reflex pe tunelul carpian, iar senzația de furnicături sau „șoc electric” în degete indică iritarea nervului.
• Testul Phalen constă în menținerea încheieturilor în flexie maximă timp de aproximativ 60 de secunde; apariția senzațiilor de amorțeală sau furnicături sugerează sindromul de tunel carpian.
• Testul de compresie nervoasă – aplicarea de către medic a unei presiuni cu două degete la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut cu apariția simptomelor în acelaşi teritoriu.

În cazurile mai complexe sau atunci când diagnosticul clinic nu este clar, se poate recomanda Viteza de conducere nervoasă (VCN/NCS), care măsoară cât de rapid se deplasează impulsurile electrice de-a lungul nervului median. Este cel mai direct mod de a detecta compresia nervului și gradul de afectare. Încetinirea vitezei indică leziuni ale nervului.

Investigații imagistice precum ecografia sau RMN-ul pot fi utilizate în situații speciale, oferind detalii despre structura tunelului carpian, starea tendoanelor și a țesuturilor moi. Acestea sunt utile mai ales pentru a identifica cauze anatomice ale compresiei, cum ar fi chisturi, inflamații sau alte anomalii care comprimă nervul. Radiografia de pumn este utilă pentru a exclude o boală articulară degenerativă (artroza) sau o fractură la acest nivel.

De asemenea, dacă medicul suspectează o boală reumatologică, afectarea tiroidei sau diabet, poate recomanda analize de sânge cum ar fi VSH, glicemie, hormoni tiroidieni si factorul reumatoid. Diagnosticarea corectă și timpurie este esențială, deoarece permite intervenția promptă și prevenirea complicațiilor, cum ar fi slăbiciunea permanentă a mâinii sau atrofierea muşchilor de la nivelul degetului mare.

Dacă locuiești în Timişoara şi ai simptomele de mai sus, nu amâna consultația. Specialiștii noștri de la Kineto Klinik oferă evaluări detaliate și tratamente adaptate fiecărui pacient. Un plan corect de recuperare poate preveni complicațiile și grăbi revenirea la activitățile tale zilnice.

📞 Apasă pe butonul din dreapta jos al paginii și programează o consultație personalizată chiar astăzi.

Tratament

Tratamentul sindromului de tunel carpian depinde de severitatea simptomelor și de durata acestora. Scopul este reducerea presiunii asupra nervului median, ameliorarea durerii și prevenirea complicațiilor pe termen lung.

Măsuri conservatoare

Pentru cazurile ușoare sau moderate, se recomandă iniţial metode non-chirurgicale:

• Imobilizarea încheieturii cu orteze: purtarea unei atele speciale, în special pe timpul nopții, ajută la menținerea încheieturii într-o poziție neutră, reducând compresia nervului median. Aceasta poate ameliora amorțeala, furnicăturile și durerea nocturnă.
• Fizioterapie și exerciții de mobilitate: kinetoterapia specifică întărește musculatura antebrațului și a mâinii, îmbunătățește flexibilitatea tendoanelor și stimulează circulația, contribuind la reducerea inflamației.
• Medicamente antiinflamatoare: utilizarea temporară a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) poate diminua durerea și inflamația locală.
• În cazuri mai severe, infiltrațiile cu corticosteroizi în tunelul carpian pot reduce rapid inflamația și presiunea asupra nervului, oferind ameliorare temporară a simptomelor.

Tratament chirurgical

Dacă simptomele persistă sau se agravează, se poate recomanda eliberarea chirurgicală a tunelului carpian (carpal tunnel release). Procedura presupune tăierea ligamentului transvers al carpului pentru a mări spațiul din tunel și a reduce compresia nervului median. Intervenția poate fi efectuată prin tehnică deschisă sau endoscopică, iar majoritatea pacienților experimentează ameliorarea rapidă a simptomelor și recâștigarea forței și dexterității mâinii.

Recuperarea completă poate dura câteva săptămâni, iar kinetoterapia postoperatorie este adesea recomandată pentru a restabili mobilitatea și funcția optimă a mâinii. Tratamentul precoce și adaptat nevoilor pacientului este esențial pentru prevenirea complicațiilor, cum ar fi slăbiciunea permanentă sau atrofia muşchilor de la nivelul degetului mare.

Complicaţii

Dacă sindromul de tunel carpian nu este tratat la timp, presiunea continuă asupra nervului median poate provoca complicații semnificative:

• Slăbiciune permanentă a muşchilor degetului mare: nervul median controlează muşchii mici responsabili de mişcările fine ale degetului mare. Compresia prelungită poate duce la pierderea forței și dificultăți în prinderea obiectelor.
• Pierderea sensibilității: amorțeala și furnicăturile iniţiale se pot transforma în pierderea permanentă a sensibilității în degetele afectate, ceea ce crește riscul de accidente sau arsuri neobservate.
• Atrofie musculară: muşchii mâinii pot pierde masă și tonus, afectând funcția de prindere și dexteritatea, ceea ce limitează activitățile zilnice și profesionale.
• Impact asupra vieții de zi cu zi: durerea, slăbiciunea și limitarea mobilității pot duce la dificultăți în efectuarea sarcinilor uzuale, cum ar fi scrisul, gătitul sau utilizarea unui telefon.

Detectarea timpurie şi tratamentul adecvat reduc semnificativ riscul acestor complicații.

Prevenţie

Prevenirea sindromului de tunel carpian se bazează pe reducerea presiunii asupra nervului median şi menţinerea sănătății încheieturii:

• Pauze regulate și exerciții de întindere: în timpul activităților repetitive, cum ar fi tastatul sau lucrul manual, pauzele frecvente și exercițiile simple de mobilizare a încheieturii ajută la prevenirea inflamației și a compresiei nervului.
• Postură corectă: menținerea încheieturii într-o poziție neutră şi evitarea îndoirilor excesive sau prelungite reduce stresul asupra tunelului carpian.
• Evitarea presiunii constante: nu sprijini încheietura pe marginea biroului sau pe suprafețe dure pentru perioade lungi de timp.
• Întărirea muşchilor antebrațului și mâinii: exercițiile de tonifiere și mobilizare a antebrațului și a mâinii pot creşte stabilitatea şi suportul pentru tunelul carpian, reducând riscul de compresie.
• Gestionarea afecțiunilor asociate: menținerea sub control a diabetului, hipotiroidismului sau artritei poate contribui la prevenirea apariției sindromului.

Aplicarea constantă a acestor măsuri poate reduce riscul de apariție a sindromului sau poate împiedica agravarea simptomelor la persoanele deja afectate.

Q&A – întrebări frecvente

1. Sindromul de tunel carpian afectează doar persoanele care lucrează la birou?

Nu. Deşi tastatul frecvent este un factor de risc, poate apărea și la persoanele cu activități repetitive manuale sau afecțiuni medicale.

2. Poate trece singur?

Simptomele ușoare pot fi ameliorate cu repaus și orteze, dar compresia prelungită a nervului necesită adesea tratament medical.

3. Este sindromul de tunel carpian dureros?

Durerea variază de la uşoară la severă și poate fi asociată cu amorțeală sau furnicături.

4. Operația vindecă complet sindromul?

Majoritatea pacienților observă o ameliorare semnificativă, dar recuperarea completă poate dura câteva săptămâni și necesită kinetoterapie.

5. Pot preveni sindromul cu exerciţii?

Da, exercițiile de întindere și întărire a mâinii și antebrațului reduc riscul de compresie a nervului median.

6. Este mai frecvent la femei sau bărbaţi?

Este mai frecvent la femei, posibil datorită unui tunel carpian mai îngust și schimbărilor hormonale.

7. Afectează ambele mâini?

Poate afecta ambele mâini, de obicei simetric, dar severitatea poate fi diferită între ele.

8. Pot lucra în continuare dacă am sindromul?

Da, dar este recomandat să modifici activitățile repetitive și să folosești protecție și pauze regulate pentru a evita agravarea simptomelor.

Dacă te confrunți cu simptome care ar putea indica sindromul de tunel carpian, te încurajăm să te programezi la unul dintre medicii noștri de recuperare din cadrul Kineto Klinik Timisoara. O evaluare atentă și un plan de tratament personalizat pot face diferența între o durere recurentă și o recuperare completă.

📞 Fă-ți o programare telefonică chiar acum apasând butonul din dreapta jos.