Tipurile de Demență: Cauze, Simptome, Diagnostic și Tratament

Demența este un termen folosit pentru a descrie un grup de simptome care apar atunci când anumite funcții ale creierului se deteriorează și ajung să afecteze viața de zi cu zi. Nu este o singură boală și nici o consecință normală a îmbătrânirii. Există mai multe tipuri de demență, iar simptomele, evoluția și tratamentul pot fi diferite de la o persoană la alta.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în 2021 aproximativ 57 de milioane de persoane din întreaga lume trăiau cu demență, iar în fiecare an apar aproape 10 milioane de cazuri noi. Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză și poate contribui la aproximativ 60–70% dintre cazurile de demență.

Pentru că demența poate avea cauze diferite, recunoașterea primelor simptome și stabilirea corectă a diagnosticului sunt importante. Unele forme sunt asociate cu boli neurodegenerative, în timp ce alte cauze ale declinului cognitiv pot fi tratate sau controlate.

Ce este demența?

Demența este un sindrom, adică un ansamblu de simptome, care apare în urma unor boli sau leziuni ale creierului. Acestea pot afecta memoria, atenția, limbajul, orientarea, capacitatea de a rezolva probleme, comportamentul și alte funcții cognitive.

Pentru a vorbi despre demență, modificările cognitive trebuie să fie suficient de importante încât să interfereze cu activitățile obișnuite și cu gradul de independență al persoanei.

O simplă uitare nu înseamnă automat demență. Odată cu înaintarea în vârstă, este posibil ca o persoană sănătoasă să aibă nevoie de mai mult timp pentru a-și aminti un nume sau să uite unde a pus un obiect. În demență, problemele sunt mai persistente și încep să afecteze funcționarea de zi cu zi.

De asemenea, demența nu trebuie confundată cu îmbătrânirea normală. Vârsta este cel mai important factor de risc cunoscut, însă demența nu reprezintă o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire.

Care sunt principalele tipuri de demență?

Cele mai cunoscute forme de demență sunt:

• boala Alzheimer;
• demența vasculară;
• demența cu corpi Lewy;
• demența frontotemporală;
• demența asociată bolii Parkinson;
• demența mixtă.

Există și forme mai rare, care pot apărea în anumite boli neurologice, infecțioase, metabolice sau toxice.

Este important de știut că aceste categorii nu sunt întotdeauna complet separate. La aceeași persoană pot exista simultan mai multe tipuri de modificări patologice. De exemplu, boala Alzheimer poate coexista cu afectarea vasculară a creierului, situație denumită demență mixtă.

Boala Alzheimer

Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență. Este o boală neurodegenerativă progresivă, ceea ce înseamnă că afectarea celulelor nervoase și a conexiunilor dintre acestea se extinde în timp.

În forma tipică, unul dintre primele simptome este afectarea memoriei pentru informații recente. Persoana poate uita conversații care au avut loc cu puțin timp înainte, poate repeta aceleași întrebări sau poate pierde frecvent obiecte.

Pe măsură ce boala evoluează, pot apărea dificultăți de orientare, găsire a cuvintelor, concentrare, planificare și rezolvare a problemelor. Activitățile care înainte erau ușoare, precum administrarea banilor, pregătirea unei mese sau organizarea tratamentului, pot deveni din ce în ce mai dificile.

În stadiile avansate, persoana poate avea nevoie de ajutor pentru activitățile de bază, inclusiv îmbrăcare, alimentație și igienă.

La nivelul creierului, boala Alzheimer este asociată cu modificări patologice precum acumularea beta-amiloidului și modificări ale proteinei tau, împreună cu pierderea progresivă a neuronilor.

Demența vasculară

Demența vasculară apare atunci când circulația sângelui către creier este afectată și apar leziuni ale țesutului cerebral. Poate apărea după un accident vascular cerebral, în urma unor accidente vasculare cerebrale repetate sau în contextul bolii cronice a vaselor mici ale creierului.

Spre deosebire de forma tipică a bolii Alzheimer, memoria nu este întotdeauna primul domeniu afectat. Pot fi mai evidente dificultățile de atenție, viteza redusă de procesare a informației, organizarea, planificarea și luarea deciziilor.

Evoluția diferă de la o persoană la alta. În unele cazuri, deteriorarea cognitivă apare în trepte, în special după evenimente vasculare. În alte cazuri, declinul poate fi progresiv.

Printre factorii care cresc riscul de afectare vasculară a creierului se numără hipertensiunea arterială, diabetul, colesterolul crescut, fumatul, obezitatea, bolile cardiovasculare și antecedentele de accident vascular cerebral.

Controlul acestor factori este important atât pentru sănătatea cardiovasculară, cât și pentru reducerea riscului de noi leziuni cerebrale.

Demența cu corpi Lewy

Demența cu corpi Lewy este o boală neurodegenerativă asociată cu acumularea anormală a proteinei alfa-sinucleină în celulele nervoase.

Una dintre caracteristicile sale este fluctuația funcțiilor cognitive. Persoana poate avea perioade în care este atentă și relativ lucidă, urmate de perioade în care pare mult mai confuză sau dezorientată.

Un alt simptom caracteristic îl reprezintă halucinațiile vizuale, care pot fi bine conturate și recurente. Pot apărea și simptome motorii asemănătoare celor întâlnite în boala Parkinson, precum încetinirea mișcărilor, rigiditatea și tulburările de mers.

Tulburările de somn sunt, de asemenea, frecvente. Unele persoane prezintă tulburarea comportamentală în somnul REM, în care mișcările sau vocalizările din timpul somnului pot reflecta conținutul viselor.

Recunoașterea acestei forme de demență este importantă deoarece unele persoane cu demență cu corpi Lewy pot avea reacții severe la anumite medicamente antipsihotice.

Demența frontotemporală

Demența frontotemporală reprezintă un grup de boli neurodegenerative care afectează predominant lobii frontal și temporal ai creierului.

În unele cazuri, primele modificări apar la nivelul comportamentului și personalității. Persoana poate deveni mai impulsivă, poate manifesta comportamente nepotrivite social, poate pierde interesul față de cei din jur sau poate avea dificultăți în înțelegerea emoțiilor celorlalți.

În alte forme, limbajul este afectat predominant. Persoana poate avea dificultăți progresive în exprimare, în găsirea cuvintelor sau în înțelegerea sensului acestora.

Memoria poate fi relativ bine păstrată la început, ceea ce face ca demența frontotemporală să poată arăta foarte diferit de boala Alzheimer în primele etape.

Această formă de demență poate apărea la vârste mai tinere decât boala Alzheimer și reprezintă o cauză importantă de demență cu debut înainte de 65 de ani.

Demența asociată bolii Parkinson

Boala Parkinson și demența cu corpi Lewy fac parte dintr-un grup de boli asociate cu acumularea anormală a alfa-sinucleinei.

În demența asociată bolii Parkinson, simptomele motorii ale bolii Parkinson apar înaintea declinului cognitiv. Persoana poate prezenta tremor, rigiditate, încetinirea mișcărilor și tulburări de mers, iar ulterior pot apărea probleme cognitive.

Tulburările de atenție, funcțiile executive, orientarea vizuo-spațială și viteza de procesare a informației pot deveni evidente.

Diferența dintre demența cu corpi Lewy și demența asociată bolii Parkinson se bazează în principal pe momentul apariției simptomelor cognitive în raport cu simptomele motorii.

Demența mixtă

Demența mixtă apare atunci când la aceeași persoană sunt prezente modificări caracteristice mai multor boli.

Una dintre cele mai frecvente combinații este boala Alzheimer asociată cu afectarea vasculară cerebrală. La o persoană vârstnică pot exista, de exemplu, modificări neurodegenerative specifice bolii Alzheimer și leziuni vasculare care contribuie la declinul cognitiv.

În astfel de situații, simptomele pot avea caracteristici ale ambelor boli, iar stabilirea contribuției fiecărei patologii poate fi dificilă.

Care sunt simptomele demenței?

Simptomele diferă în funcție de cauza demenței și de zonele creierului afectate. Ele pot evolua treptat și pot deveni mai evidente în timp.

• Probleme de memorie

Persoana poate uita informații recente, poate repeta aceleași întrebări, poate pierde obiecte sau poate avea dificultăți în a-și aminti evenimente care au avut loc recent.

• Probleme de atenție și concentrare

Poate deveni dificilă urmărirea unei conversații, citirea unui text mai lung sau realizarea unei activități care presupune mai multe etape.

• Dificultăți de planificare și organizare

Persoana poate avea probleme în gestionarea banilor, pregătirea unei mese, organizarea unei călătorii sau respectarea unui program.

• Probleme de limbaj

Pot apărea dificultăți în găsirea cuvintelor, în exprimarea unei idei sau, în anumite forme de demență, în înțelegerea cuvintelor.

• Dezorientare

Persoana poate pierde noțiunea timpului sau se poate rătăci chiar și în locuri cunoscute.

• Modificări de comportament și personalitate

Pot apărea apatie, retragere socială, anxietate, iritabilitate, impulsivitate, pierderea interesului pentru activități sau modificări ale personalității.

Uneori, schimbările de comportament sau de dispoziție pot apărea înainte ca problemele de memorie să devină evidente.

• Dificultăți în activitățile cotidiene

Pe măsură ce boala evoluează, persoana poate avea nevoie de ajutor pentru activități precum administrarea medicamentelor, cumpărăturile, gătitul, igiena personală sau îmbrăcarea.

Care sunt cauzele și factorii de risc?

Demența poate avea numeroase cauze, iar unele dintre acestea nu pot fi modificate. Vârsta este cel mai important factor de risc cunoscut, însă există și factori asupra cărora se poate interveni.

Printre factorii asociați cu un risc mai mare se află hipertensiunea arterială, diabetul, colesterolul crescut, excesul ponderal, fumatul, consumul nociv de alcool, lipsa activității fizice, izolarea socială, depresia, pierderea auzului sau a vederii, tulburările de somn și traumatismele craniene. Accidentele vasculare cerebrale și alte boli cardiovasculare pot contribui, de asemenea, la riscul de declin cognitiv.

Factorii genetici pot avea un rol în anumite forme de demență, însă existența unei rude cu demență nu înseamnă că o persoană va dezvolta în mod obligatoriu boala.

Există și cauze tratabile care pot afecta memoria?

Da. Acesta este unul dintre motivele pentru care o persoană care observă o schimbare persistentă a memoriei sau a funcțiilor cognitive ar trebui să fie evaluată medical.

Unele afecțiuni pot produce tulburări cognitive sau simptome care seamănă cu demența. Printre acestea se pot afla anumite deficite nutriționale, tulburări tiroidiene, efectele unor medicamente, consumul excesiv de alcool, depresia, anumite tulburări de somn, unele infecții, hidrocefalia cu presiune normală, hematomul subdural și anumite boli metabolice sau autoimune.

Ghidurile de diagnostic recomandă evaluarea cauzelor reversibile sau tratabile înainte de stabilirea unui diagnostic de demență.

Dacă dumneavoastră sau o persoană apropiată prezentați simptome sugestive pentru demență, o evaluare la Dr. Laura Stânea poate reprezenta un prim pas pentru stabilirea conduitei medicale potrivite.
Programează-ți un consult acum, apăsând butonul din dreapta jos!

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de demență nu se bazează pe un singur test.

Medicul începe prin discutarea simptomelor și a evoluției acestora. Este utilă și informația oferită de familie sau de o persoană apropiată, mai ales atunci când pacientul nu observă toate modificările apărute în comportamentul sau funcționarea sa.

Evaluarea poate include:

• istoricul medical;
• examinarea neurologică;
• teste cognitive;
• evaluarea funcționării în activitățile zilnice;
• analize de sânge pentru identificarea unor cauze tratabile;
• investigații imagistice, precum CT sau RMN cerebral;
• evaluare neuropsihologică, atunci când este necesară;
• investigații suplimentare sau biomarkeri în cazurile selectate.

Investigațiile imagistice pot ajuta la identificarea unor leziuni sau a altor cauze ale declinului cognitiv și pot contribui la diferențierea anumitor forme de demență. Totuși, diagnosticul trebuie stabilit pe baza întregului tablou clinic, nu a unei singure investigații.

Cum evoluează demența?

Evoluția diferă în funcție de tipul de demență și de starea generală de sănătate a persoanei.

În general, se vorbește despre trei stadii: ușor, moderat și sever.

În stadiul ușor, persoana poate rămâne independentă pentru multe activități, însă apar dificultăți de memorie, organizare sau orientare.

În stadiul moderat, problemele cognitive devin mai evidente, iar persoana începe să aibă nevoie de ajutor pentru mai multe activități cotidiene. Pot apărea și modificări de comportament, tulburări de somn sau dezorientare.

În stadiul sever, persoana devine dependentă de cei din jur pentru majoritatea activităților de zi cu zi. Pot apărea dificultăți de comunicare, de mers, de alimentație și de control al funcțiilor fiziologice.

Aceste stadii sunt orientative. Nu toate persoanele evoluează în același ritm, iar simptomele diferă în funcție de cauza demenței.

Cum se tratează demența?

În prezent, nu există un tratament curativ pentru toate formele de demență. Cu toate acestea, există numeroase intervenții care pot ameliora simptomele, pot menține funcționarea și pot îmbunătăți calitatea vieții.

Tratamentul depinde de cauza demenței.

În boala Alzheimer pot fi utilizate medicamente precum inhibitorii de acetilcolinesterază, iar memantina poate fi utilizată în anumite stadii ale bolii. Pentru anumite persoane cu boală Alzheimer aflată într-un stadiu precoce există și terapii care vizează beta-amiloidul, cu indicații și criterii de eligibilitate specifice.

În demența vasculară, controlul factorilor de risc cardiovascular este esențial. Tratamentul hipertensiunii, diabetului, colesterolului și al altor boli vasculare poate contribui la prevenirea unor leziuni cerebrale suplimentare.

În toate formele de demență, tratamentul trebuie privit mai larg decât administrarea medicamentelor.

Activitatea fizică adaptată, stimularea cognitivă, menținerea interacțiunilor sociale, o rutină zilnică, alimentația echilibrată, tratarea tulburărilor de somn și sprijinul acordat familiei pot avea un rol important în menținerea calității vieții. OMS recomandă o abordare centrată pe persoană, care include intervenții medicale, psihosociale și de recuperare, precum și sprijin pentru aparținători.

Poate fi prevenită demența?

Nu toate cazurile de demență pot fi prevenite. Există factori genetici și boli neurodegenerative asupra cărora nu putem interveni în totalitate.

Totuși, cercetările arată că o parte importantă a riscului poate fi redusă sau amânată prin controlul factorilor modificabili. Noile recomandări ale OMS publicate în 2026 estimează că până la 45% din riscul de demență ar putea fi prevenit sau întârziat prin intervenții asupra unor factori modificabili.

Printre măsurile importante se numără:

• menținerea unei activități fizice regulate;
• renunțarea la fumat;
• evitarea consumului nociv de alcool;
• menținerea unei greutăți sănătoase;
• controlul tensiunii arteriale;
• controlul glicemiei și al diabetului;
• menținerea colesterolului în limite recomandate;
• o alimentație echilibrată;
• menținerea activității cognitive;
• păstrarea legăturilor sociale;
• tratarea pierderii de auz atunci când este necesar;
• reducerea expunerii la poluarea aerului.

Reducerea riscului trebuie privită pe tot parcursul vieții. Nu este niciodată prea devreme să fie controlați factorii care afectează sănătatea cardiovasculară și cerebrală.

Când este recomandată o evaluare medicală?

Este recomandat să fie solicitat un consult atunci când modificările de memorie, comportament sau funcționare devin persistente și încep să afecteze viața de zi cu zi.

Semne care merită evaluate medical pot fi:

• uitarea repetată a conversațiilor sau evenimentelor recente;
• repetarea frecventă a acelorași întrebări;
• pierderea obiectelor în mod repetat;
• dificultatea de a administra banii sau medicamentele;
• probleme în realizarea unor activități obișnuite;
• dezorientarea în locuri cunoscute;
• dificultatea de a găsi cuvintele;
• modificări importante de comportament sau personalitate;
• retragerea din activitățile sociale;
• probleme noi de orientare, mers sau coordonare.

Un diagnostic precoce poate ajuta la identificarea cauzei, la tratarea unor probleme care pot fi reversibile și la stabilirea unui plan de tratament și îngrijire. Diagnosticul oferă, de asemenea, pacientului și familiei posibilitatea de a lua din timp decizii legate de îngrijire și siguranță.

Întrebări și răspunsuri despre demență

1. Demența poate apărea și la persoane mai tinere?

Da. Deși riscul crește odată cu vârsta, demența nu afectează exclusiv persoanele vârstnice. Formele cu debut înainte de 65 de ani sunt numite demențe cu debut precoce. Demența frontotemporală este una dintre cauzele importante în această categorie, însă și boala Alzheimer poate apărea la vârste mai tinere.

2. Dacă o persoană are demență, își va pierde complet memoria?

Nu neapărat. Evoluția diferă în funcție de tipul de demență și de persoană. În unele forme, memoria este afectată de la început, în timp ce în altele primele probleme pot fi legate de comportament, limbaj, atenție sau mișcare. Chiar și atunci când boala este avansată, unele amintiri vechi sau anumite abilități pot rămâne accesibile pentru o perioadă.

3. Poate o persoană cu demență să își dea seama că are probleme de memorie?

Da, mai ales în fazele timpurii. Unele persoane observă singure schimbările și devin îngrijorate sau frustrate. Altele au o conștientizare redusă a propriilor dificultăți, fenomen care poate apărea în anumite boli neurologice. De aceea, observațiile familiei pot fi foarte utile în cadrul evaluării medicale.

4. Demența se moștenește?

Unele forme de demență au o componentă genetică, însă majoritatea cazurilor nu sunt transmise simplu de la părinte la copil. Existența unei rude cu demență poate crește riscul, în special în anumite forme de boală Alzheimer, însă nu înseamnă că persoana va dezvolta obligatoriu boala. Formele familiale determinate de anumite mutații genetice sunt rare.

5. Stresul sau lipsa somnului pot provoca demență?

Stresul prelungit și somnul insuficient pot afecta atenția, concentrarea și memoria și pot face ca o persoană să simtă că „uită mai mult”. Aceste simptome nu înseamnă automat demență. Tulburările cronice de somn, în special atunci când rămân netratate, sunt însă asociate cu un risc mai mare de probleme cognitive, motiv pentru care merită evaluate și tratate.

6. O persoană cu demență poate continua să lucreze?

În unele cazuri, da, în special în stadiile timpurii. Capacitatea de a continua activitatea profesională depinde de tipul și severitatea simptomelor, de natura locului de muncă și de nivelul de siguranță necesar. Unele persoane pot continua să lucreze cu anumite adaptări, în timp ce pentru altele poate deveni necesară reducerea responsabilităților sau întreruperea activității.

7. Poate demența să apară brusc?

O demență neurodegenerativă apare, în general, progresiv, pe parcursul lunilor sau anilor. O confuzie instalată brusc, în ore sau zile, sugerează mai degrabă o altă problemă, cum ar fi delirul, o infecție, o tulburare metabolică, efectul unui medicament sau un accident vascular cerebral. O schimbare bruscă a stării mentale necesită evaluare medicală rapidă.

8. Persoanele cu demență pot avea momente în care par complet normale?

Da. Acest lucru poate fi întâlnit în mai multe situații, iar fluctuațiile cognitive sunt deosebit de caracteristice demenței cu corpi Lewy. Chiar și în alte forme de demență, simptomele pot fi mai puțin evidente în anumite momente sau în medii familiare. Faptul că o persoană pare lucidă într-o anumită perioadă nu exclude existența unei tulburări cognitive.

9. De ce este importantă evaluarea auzului la o persoană cu probleme cognitive?

Pierderea auzului poate îngreuna comunicarea și poate face ca o persoană să pară mai confuză, retrasă sau neatentă decât este în realitate. În plus, pierderea auzului netratată a fost asociată cu un risc mai mare de declin cognitiv. Evaluarea și corectarea problemelor de auz pot facilita comunicarea și pot ajuta persoana să rămână activă social.

10. Ce poate face familia pentru o persoană cu demență?

Familia poate avea un rol important în menținerea siguranței, autonomiei și calității vieții. Este util ca persoana să păstreze, pe cât posibil, o rutină familiară, să fie implicată în activități potrivite capacităților sale și să primească instrucțiuni simple și clare. Mediul poate fi adaptat pentru a reduce riscul de accidente, iar familia trebuie să fie atentă și la propriul nivel de epuizare. Îngrijirea unei persoane cu demență poate fi solicitantă, iar sprijinul medical, psihologic și social poate fi necesar și pentru aparținători.

Când apar probleme de memorie, orientare sau comportament, este important ca pacientul să fie evaluat de un specialist. La Kineto Klinik Timișoara, Dr. Laura Stânea, medic în Recuperare medicală și Psihiatrie, poate evalua pacientul și poate recomanda pașii următori în funcție de simptome și diagnostic.
Programează-ți un consult acum, apăsând butonul din dreapta jos!