Tiroidita autoimună – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Tiroidita autoimună este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale glandei tiroide și apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod eronat țesutul tiroidian. În timp, acest proces poate afecta capacitatea tiroidei de a produce hormonii necesari organismului și poate duce la apariția hipotiroidismului.

Cunoscută cel mai frecvent sub denumirea de tiroidită Hashimoto, această afecțiune poate evolua lent, iar unele persoane nu prezintă simptome evidente în primele etape. De aceea, diagnosticul este uneori stabilit în urma unor analize de sânge sau a unei ecografii tiroidiene efectuate pentru alte motive.

Tiroida are un rol important în funcționarea întregului organism. Hormonii produși de aceasta influențează metabolismul, temperatura corpului, activitatea cardiovasculară, sistemul nervos, digestia și nivelul de energie. Atunci când funcția tiroidiană este afectată, modificările pot fi resimțite în mai multe sisteme ale organismului.

Ce este tiroidita autoimună?

Tiroidita autoimună este o boală în care sistemul imunitar recunoaște greșit anumite componente ale glandei tiroide ca fiind străine și începe să producă anticorpi împotriva lor. Acești anticorpi pot contribui la inflamația și deteriorarea progresivă a țesutului tiroidian.

Cea mai cunoscută formă este tiroidita Hashimoto, descrisă ca o afecțiune autoimună cronică a tiroidei. În evoluția bolii, producția de hormoni tiroidieni poate scădea treptat.

Nu toate persoanele diagnosticate cu tiroidită autoimună au imediat hipotiroidism. În unele cazuri, valorile hormonale rămân normale pentru o perioadă îndelungată, deși anticorpii specifici sunt prezenți și ecografia poate arăta modificări ale structurii tiroidei.

De aceea, este importantă diferența dintre prezența autoimunității și funcția tiroidei. Diagnosticul și monitorizarea trebuie să țină cont de ambele aspecte.

Rolul tiroidei

Tiroida este o glandă de mici dimensiuni, localizată în partea anterioară a gâtului, sub forma unui fluture. Deși este mică, hormonii pe care îi produce au efecte asupra unui număr mare de procese din organism.

Principalii hormoni tiroidieni sunt tiroxina, cunoscută drept T4, și triiodotironina, cunoscută drept T3. Producția lor este controlată în principal prin intermediul hormonului TSH, produs de glanda hipofiză.

Hormonii tiroidieni contribuie la reglarea:

metabolismului;
consumului de energie;
temperaturii corporale;
ritmului cardiac;
funcției sistemului nervos;
activității digestive;
funcției musculare;
dezvoltării și creșterii.

Atunci când tiroida produce prea puțini hormoni, organismul poate funcționa mai lent. Această situație poartă denumirea de hipotiroidism.

În tiroidita autoimună, hipotiroidismul apare atunci când procesul autoimun afectează suficient de mult țesutul tiroidian încât producția hormonală nu mai este adecvată.

De ce apare tiroidita autoimună?

Nu există o singură cauză responsabilă pentru apariția tiroiditei autoimune. Afecțiunea este rezultatul unei combinații de factori genetici și de mediu.

Persoanele care au rude cu boli autoimune sau cu afecțiuni tiroidiene pot avea un risc mai mare de a dezvolta tiroidită autoimună. Totuși, existența unei predispoziții genetice nu înseamnă că boala va apărea în mod obligatoriu.

Printre factorii care pot avea un rol se numără:

predispoziția genetică;
sexul feminin;
anumite infecții;
factori de mediu;
aportul de iod;
unele medicamente;
alte boli autoimune;
anumite modificări hormonale.

Tiroidita autoimună este mult mai frecventă la femei decât la bărbați și poate fi diagnosticată la orice vârstă.

Este important de reținut că apariția bolii nu poate fi atribuită, de regulă, unui singur aliment, unei perioade stresante sau unui anumit obicei. Autoimunitatea este un proces complex.

Simptomatologie

Simptomele diferă de la o persoană la alta și depind inclusiv de funcția tiroidiană. În primele etape, tiroidita autoimună poate să nu producă simptome.

Atunci când apare hipotiroidismul, pot fi întâlnite manifestări precum:

oboseală persistentă;
senzație de lipsă de energie;
somnolență;
dificultăți de concentrare;
senzație de frig;
piele uscată;
căderea sau subțierea părului;
constipație;
creștere în greutate;
crampe sau slăbiciune musculară;
dureri musculare și articulare;
modificări ale ciclului menstrual;
menstruații mai abundente;
scăderea libidoului;
dispoziție depresivă;
încetinirea ritmului cardiac.

Niciunul dintre aceste simptome nu este specific exclusiv tiroiditei autoimune. Oboseala, de exemplu, poate apărea în numeroase afecțiuni sau în contextul unor carențe nutriționale, tulburări de somn ori perioade de suprasolicitare.

Din acest motiv, simptomele trebuie interpretate împreună cu rezultatele analizelor și cu examenul clinic.

Tiroidita autoimună și hipotiroidismul

O persoană poate avea anticorpi tiroidieni pozitivi și modificări sugestive pentru tiroidită autoimună, în timp ce nivelurile hormonilor tiroidieni sunt încă normale.

Această situație este importantă deoarece prezența anticorpilor nu înseamnă automat că este necesar tratament hormonal.

Medicul va analiza în special funcția tiroidiană, simptomele, istoricul medical și rezultatele investigațiilor. În unele situații poate fi suficientă monitorizarea periodică.

Dacă funcția tiroidei se reduce și apare hipotiroidismul, medicul poate recomanda tratament de substituție hormonală.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul tiroiditei autoimune se bazează pe corelarea mai multor informații. Nu există o singură analiză care să ofere întotdeauna toate răspunsurile.

TSH

TSH este una dintre principalele analize utilizate pentru evaluarea funcției tiroidei.

Atunci când tiroida produce o cantitate insuficientă de hormoni, organismul încearcă să stimuleze tiroida prin creșterea nivelului de TSH. Valoarea TSH trebuie însă interpretată în contextul celorlalte rezultate.

FT4

FT4 reprezintă fracțiunea liberă a tiroxinei și ajută la evaluarea cantității de hormon tiroidian disponibil în organism.

TSH și FT4 sunt adesea analizate împreună pentru a determina dacă există hipotiroidism și cât de importantă este afectarea funcției tiroidei.

Anticorpii tiroidieni

În cazul suspiciunii de tiroidită autoimună, medicul poate recomanda determinarea unor anticorpi specifici, în special:

anticorpi anti-TPO;
anticorpi anti-tiroglobulină, cunoscuți drept anti-Tg.

Prezența acestor anticorpi poate susține diagnosticul de tiroidită autoimună, însă rezultatele trebuie interpretate împreună cu tabloul clinic și cu celelalte investigații.

Ecografia tiroidiană

Ecografia poate oferi informații despre dimensiunea și structura glandei tiroide. În tiroidita autoimună pot exista modificări caracteristice ale aspectului ecografic al tiroidei.

Ecografia este utilă și pentru identificarea nodulilor sau a altor modificări structurale care necesită evaluare suplimentară.

Ce se întâmplă cu tiroida în timp?

Tiroidita autoimună este, în general, o afecțiune cronică. Evoluția poate fi însă diferită de la o persoană la alta.

În unele cazuri, funcția tiroidiană rămâne normală pentru mulți ani. În alte situații, producția de hormoni scade progresiv și apare hipotiroidismul.

Există și situații în care, la începutul procesului inflamator, poate apărea temporar o creștere a hormonilor tiroidieni în sânge. Acest lucru se poate întâmpla deoarece țesutul tiroidian afectat eliberează hormoni deja produși. Ulterior, funcția tiroidiană poate reveni la normal sau poate evolua spre hipotiroidism.

De aceea, monitorizarea este importantă chiar și atunci când persoana se simte bine.

Dacă te-ai regăsit în simptomele prezentate în acest articol sau ai primit rezultate modificate la analizele tiroidiene, următorul pas este o evaluare medicală. La Kineto Klinik Timișoara, Dr. Irimescu Ingrid te poate ajuta să înțelegi rezultatele investigațiilor, să evaluezi funcția tiroidei și să stabilești, în funcție de situația ta, ce investigații sau pași sunt necesari în continuare.

Programează-ți un consult acum, apăsând butonul din dreapta jos!

Metode de tratament

Tratamentul depinde de funcția tiroidei și de situația fiecărui pacient.

Dacă tiroida produce suficienți hormoni și persoana nu are hipotiroidism, medicul poate recomanda doar monitorizarea periodică.

Atunci când apare hipotiroidismul, tratamentul utilizat cel mai frecvent este levotiroxina, un hormon tiroidian sintetic care înlocuiește hormonul pe care organismul nu îl mai produce în cantitate suficientă.

Doza este stabilită individual și poate necesita ajustări în timp. Pentru evaluarea eficienței tratamentului se folosesc, în special, analize precum TSH și FT4, efectuate la intervalele recomandate de medic.

Tratamentul nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului.

Cum se administrează corect levotiroxina?

Modul în care este administrat tratamentul poate influența absorbția medicamentului.

În general, levotiroxina se administrează pe stomacul gol, cu apă, iar apoi se respectă intervalul recomandat de medic până la masă.

Unele medicamente și suplimente pot reduce absorbția levotiroxinei. Printre acestea se pot afla preparatele care conțin fier sau calciu.

Din acest motiv, este important ca medicul să știe toate medicamentele și suplimentele utilizate.

Dacă apar modificări importante ale greutății corporale, sarcină, schimbări ale altor tratamente sau simptome noi, doza poate necesita reevaluare.

Dieta

În general, tiroidita autoimună nu înseamnă automat că trebuie urmată o dietă foarte restrictivă.

O alimentație echilibrată, variată și suficient de nutritivă este importantă pentru starea generală de sănătate. Proteinele, fibrele, vitaminele și mineralele trebuie asigurate în cantități adecvate.

Iodul este necesar pentru producția hormonilor tiroidieni, însă suplimentarea excesivă cu iod poate fi problematică la unele persoane cu afecțiuni tiroidiene. Din acest motiv, suplimentele cu iod nu ar trebui luate automat fără recomandare medicală.

Același principiu se aplică și suplimentelor cu seleniu, vitamina D, fier sau alte substanțe. Faptul că un nutrient are un rol în funcționarea organismului nu înseamnă că administrarea unei cantități suplimentare este necesară pentru orice pacient.

Dacă există o suspiciune de deficit, medicul poate recomanda investigațiile necesare și poate decide dacă este indicată suplimentarea.

Alimente care trebuie eliminate

Nu există o listă universală de alimente care trebuie eliminate în cazul tiroiditei autoimune.

Glutenul, de exemplu, nu trebuie eliminat automat de toate persoanele cu tiroidită Hashimoto. O dietă fără gluten este necesară în cazul persoanelor cu boală celiacă sau poate fi recomandată în anumite situații individuale, însă nu reprezintă un tratament universal pentru tiroidita autoimună.

De asemenea, cruciferele precum broccoli, varza sau conopida nu trebuie excluse din alimentație în mod obișnuit. Consumul normal, în cadrul unei alimentații variate, nu reprezintă în general o problemă pentru funcția tiroidiană.

Este mai important ca alimentația să fie echilibrată și adaptată nevoilor individuale decât să se recurgă la eliminarea unui număr mare de alimente fără un motiv medical.

Tiroidita autoimună și greutatea corporală

Creșterea în greutate este un simptom care poate apărea în hipotiroidism, însă nu orice creștere în greutate este cauzată de tiroidă.

Atunci când nivelul hormonilor tiroidieni este scăzut, metabolismul poate fi încetinit, iar organismul poate reține mai multă apă. Aceste modificări pot contribui la creșterea greutății.

După stabilirea unui tratament adecvat pentru hipotiroidism, greutatea poate reveni parțial către nivelul anterior, însă acest lucru diferă de la o persoană la alta.

Dacă greutatea continuă să crească în ciuda normalizării analizelor tiroidiene, trebuie luate în considerare și alte cauze, precum alimentația, nivelul de activitate fizică, somnul, anumite medicamente sau alte afecțiuni.

Tiroidita autoimună și oboseala

Oboseala este unul dintre simptomele frecvent asociate cu hipotiroidismul. Atunci când nivelurile hormonilor tiroidieni sunt scăzute, procesele metabolice ale organismului pot încetini.

Totuși, oboseala persistentă nu trebuie pusă automat pe seama tiroidei.

Anemia, deficitul de fier sau vitamina B12, tulburările de somn, stresul prelungit, anumite medicamente și numeroase alte probleme de sănătate pot produce simptome similare.

Dacă o persoană cu tiroidită autoimună continuă să fie foarte obosită deși analizele tiroidiene sunt în limitele recomandate, poate fi necesară o evaluare mai amplă.

Tiroidita autoimună în timpul sarcinii

Funcția tiroidei este importantă în timpul sarcinii atât pentru mamă, cât și pentru dezvoltarea fătului.

Femeile care au tiroidită autoimună sau anticorpi tiroidieni pozitivi pot avea nevoie de o monitorizare mai atentă a funcției tiroidiene înainte și în timpul sarcinii.

În cazul în care este necesar tratament cu levotiroxină, doza poate necesita ajustări în timpul sarcinii.

Femeile care urmează tratament pentru hipotiroidism și intenționează să rămână însărcinate ar trebui să discute cu medicul înainte de concepție pentru a verifica dacă funcția tiroidiană este adecvat controlată.

Tiroidita autoimună și colesterolu

Hipotiroidismul poate contribui la creșterea nivelului colesterolului din sânge. Acest lucru este relevant deoarece colesterolul crescut reprezintă unul dintre factorii care pot contribui la riscul cardiovascular.

Atunci când există modificări ale profilului lipidic împreună cu simptome sugestive pentru hipotiroidism, medicul poate verifica și funcția tiroidiană.

După tratarea hipotiroidismului, valorile colesterolului se pot îmbunătăți la unele persoane, însă acest lucru trebuie evaluat prin analize.

Tiroidita autoimună poate fi vindecată?

În prezent, nu există un tratament care să elimine definitiv predispoziția autoimună și să garanteze dispariția tiroiditei Hashimoto.

Totuși, acest lucru nu înseamnă că boala nu poate fi controlată.

Dacă apare hipotiroidismul, tratamentul de substituție hormonală poate asigura organismului cantitatea de hormoni tiroidieni de care are nevoie. Cu monitorizare și tratament adecvat, multe persoane cu tiroidită autoimună își desfășoară activitățile obișnuite și au o calitate bună a vieții.

Obiectivul principal al tratamentului este menținerea funcției tiroidiene în limite adecvate și prevenirea efectelor hipotiroidismului netratat.

Când este recomandat un consult medical?

Un consult medical este indicat atunci când apar simptome persistente care pot sugera o problemă tiroidiană sau atunci când există factori de risc pentru afecțiuni tiroidiene.

Printre situațiile în care poate fi utilă o evaluare se numără:

oboseala persistentă fără o cauză evidentă;
creșterea inexplicabilă în greutate;
intoleranța la frig;
constipația persistentă;
pielea foarte uscată;
căderea accentuată a părului;
tulburările menstruale;
palpitațiile sau modificările ritmului cardiac;
apariția unei umflături în partea anterioară a gâtului;
existența unor rude cu boli tiroidiene;
analize tiroidiene modificate;
planificarea unei sarcini în contextul unei afecțiuni tiroidiene cunoscute.

Medicul poate decide ce investigații sunt necesare în funcție de simptome și de istoricul fiecărei persoane.

Monitorizarea

Tiroidita autoimună poate evolua lent, iar modificările funcției tiroidei pot apărea treptat. Uneori, persoana se obișnuiește cu anumite simptome și nu le mai consideră neobișnuite.

Monitorizarea permite identificarea modificărilor înainte ca acestea să devină importante și ajută la ajustarea tratamentului atunci când este necesar.

Este important ca rezultatele analizelor să fie interpretate în context. O valoare modificată nu trebuie analizată separat de restul investigațiilor, iar un rezultat în limite nu exclude întotdeauna necesitatea unei evaluări dacă simptomele persistă.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Pot avea tiroidită autoimună dacă TSH-ul este normal?

Da. Un TSH normal arată că funcția tiroidei este, în acel moment, în limite normale, însă nu exclude prezența unei tiroidite autoimune. Diagnosticul poate fi susținut de anticorpii tiroidieni și de aspectul ecografic al tiroidei. În această situație, medicul poate recomanda doar monitorizarea funcției tiroidiene.

2. Dacă am anticorpi anti-TPO mari, înseamnă că boala este mai gravă?

Nu neapărat. Valoarea anticorpilor nu reflectă în mod direct cât de afectată este funcția tiroidei și nu stabilește singură severitatea bolii. Pentru evaluarea funcției tiroidei sunt importante în special TSH și FT4, interpretate împreună cu simptomele și celelalte investigații.

3. Trebuie să repet anticorpii anti-TPO după ce au ieșit pozitivi?

De regulă, urmărirea evoluției tiroiditei autoimune nu se bazează pe repetarea frecventă a nivelului anticorpilor. Mai importantă este monitorizarea funcției tiroidei prin analizele recomandate de medic. Repetarea anticorpilor poate fi indicată în anumite situații, în funcție de contextul medical.

4. Pot avea noduli tiroidieni și tiroidită autoimună în același timp?

Da. Tiroidita autoimună și nodulii tiroidieni pot coexista. Dacă ecografia identifică un nodul, medicul va evalua caracteristicile acestuia, dimensiunea și aspectul general al tiroidei pentru a decide dacă sunt necesare investigații suplimentare.

5. Tiroidita autoimună poate da senzația de „nod în gât”?

Unele persoane pot resimți presiune sau disconfort în zona gâtului, în special atunci când tiroida este mărită sau există alte modificări locale. Totuși, senzația de nod în gât poate avea și alte cauze, inclusiv afecțiuni digestive sau musculare, motiv pentru care simptomul trebuie evaluat dacă persistă.

6. Pot face sport dacă am tiroidită autoimună?

În majoritatea cazurilor, o persoană cu tiroidită autoimună poate face activitate fizică. Tipul și intensitatea exercițiilor trebuie adaptate stării generale și eventualelor simptome. Dacă există hipotiroidism necontrolat, oboseală importantă sau alte probleme asociate, este util ca nivelul de efort să fie discutat cu medicul.

7. De ce uneori mă simt diferit deși analizele tiroidei sunt normale?

Simptome precum oboseala, dificultățile de concentrare, modificările de greutate sau căderea părului pot persista și din alte motive. Dacă TSH și FT4 sunt în limitele recomandate, medicul poate lua în considerare și alte cauze, cum ar fi anemia, deficitul de fier sau vitamina B12, tulburările de somn ori alte afecțiuni.

8. Poate tiroidita autoimună să apară după naștere?

Da. În perioada de după naștere pot apărea modificări ale funcției tiroidei, inclusiv tiroidita postpartum. Aceasta este o afecțiune autoimună distinctă, dar poate avea legătură cu predispoziția către bolile autoimune ale tiroidei. Unele femei pot dezvolta ulterior hipotiroidism persistent și au nevoie de monitorizare.

9. Ce se întâmplă dacă uit ocazional să iau levotiroxina?

O doză omisă ocazional nu reprezintă, de regulă, o urgență, însă este important ca tratamentul să fie administrat cât mai regulat posibil. Dacă ai uitat o doză, modul în care trebuie procedat poate depinde de momentul în care îți amintești și de recomandările medicului. Nu este indicat să modifici doza în mod repetat sau să întrerupi tratamentul fără sfatul medicului.

10. Poate tiroidita autoimună să dispară la un moment dat?

Predispoziția autoimună nu este considerată o afecțiune care dispare definitiv. Totuși, evoluția bolii diferă de la o persoană la alta, iar funcția tiroidei poate rămâne normală pentru perioade lungi. Chiar și atunci când nu este necesar tratament, monitorizarea poate fi importantă pentru a observa eventualele modificări în timp.

Tiroidita autoimună necesită monitorizare și o evaluare adaptată fiecărui pacient. Dacă ai anticorpi tiroidieni pozitivi, analize modificate sau simptome care îți ridică semne de întrebare, Dr. Irimescu Ingrid, specialist la Kineto Klinik Timișoara, te poate ajuta cu evaluarea funcției tiroidiene și interpretarea investigațiilor necesare.